Veţi spune că nu am dreptate, că masculinul piţipoancei este cocalarul. OK, de acord. Dar cocalarul e una, iar piţiponcul e alta. Cine e piţiponcul şi unde se găseşte el? Păi este un fel de piţipoancă la masculin. Îl găseşti, de obicei, pe la firmele multinaţionale, prin diverse birouri, pe la magazinele astea mai spălate, în fine, este foarte răspândit.
Uniforma lui de serviciu este, în general, costumul. Unul de marcă, dar nu din aceea de să rupă gura târgului, ci din acelea ceva mai răsărite decât second-handurile. Asta e, toaleta „office” a prins şi la bărbaţi. Se exprimă, de obicei, cu sprijinul tehnologiei Mileniului 3, adică via mobil (cu sau fără „bluştuţ” sau „henţfri”), „mess” sau webcam, iar de îl tai de la cabluri, rămâne blocat. Subiectele de discuţii cu el variază de la ce a făcuz mîn ziua aia la serviciu, ultimele modele de pe piaţa auto, calculatoare cu acesorii soft sau hard ori telefonie mobilă. În rest, n-are treabă, nu se bagă.
Este fericit de ceea ce este el, adică, în general, un amărât de funcţionăraş care mişcă hârtii dintr-un loc în altul ori un băieţaş de prăvălie care citeşte prospecte, ori un răapunzător la telefoanele clienţilor, dar numele funcţiei sale, în engleză, e cool. Evinent că îţi dă o prestanţă deosebită în faţa verilor de la ţară ori a piţipoancelor din cafeneaua plină de cultură să spui că eşti „junior toilette paper replacer”, „toner cartridge and paper movenemt executive”, sau „senior door to door fund beggar”, chiar dacă traduse în româneşte, te bufneşte râsul.
Are maşină. Luată în rate, în leasing, sau primită cadou de la mama & tata cand a terminat cu bacul. De aceea orice distanţă mai mare de 200 m parcursă pe jos i se pare şi obositoare, şi umilitoare. Deşi cu o aparenţă nonviolentă, „îşi dă drumul” la instincte în viaţa virtuală (care îi mănâncă foarte mult timp), unde killereşte tot ce prinde în Counterstrike, este mare strateg le la Age of Empires, un as al volanului maşinii tunate pe la Need For Speed, un mare certăreţ pe forumuri şi o Casanovă pe Hi5. Nu bea băuturi pure, că nu sunt cool şi se trozneşte repede. Berea trebuia să fie cu lămâie, cafeaua cu lapte praf, votca cu suc de roşii, iar ţigările neapărat „lights”.
Gusturile muzicale îi sunt confuze. În maşină ascultă Paraziţii şi Bitză, pe acasă DJ-i minimali, iar la lucru orice îi oferă streamingul de pe Winamp.
Este îndrăgostit de laptopul lui, pe care îl cară, de obicei, prin baruri şi pe terase, ca să arate cât de ocupat e el, chiar dacă în momentul ăla caută poze cu gagici sau rezultatele la fotbal.
Are urări din acelea standard de genul „weekend plăcut”, „o zi bună”, „paşte fericit”, iar dacă funcţia îi cere să comunice cu publicul îşi ia o moacă sictirită, şi dă aparenţa de om obosit, chiar dacă el abia a editat o pagină A4 pe o faţă.
Este fanul destinaţiilor stupid-intelectual-exotice, merge la „medievalul” de la Sighişoara, vara o face sau la Costineşti sau la Vama’, nu de dragul locului, ci pentru că acolo dă de ce consideră el că este „lumea bună”.
Si am scris despre piţiponc să nu se creadă că am ceva cu fetele şi femeile, că tot de ele m-am luat de o vreme.
sursa aici: http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/pitiponcul-43331.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu